Gelozia față de fratele mai mic

Înainte era singurul. Acum bebelușul plânge și toată camera se întoarce. Cel mare lovește „din greșeală”, redevine bebeluș sau este cuminte până se rupe. Gelozia aceasta este o durere de loc pierdut. Dacă o numești doar răutate, el învață că durerea lui este un defect.

Un loc care rămâne al lui

Zece minute în care bebelușul nu este subiectul. O sarcină de mare, nu de părinte suplimentar: nu îi preda casa. O frază care recunoaște: „îți lipsește timpul doar cu mine”. Cuvintele acestea îi rămân. Am scris despre ele în vocea din mintea copilului.

Limita pe lovit, nu pe sentiment

Sentimentul are voie. Lovitul nu. Deosebirea se spune simplu, de fiecare dată, fără comparația „uită-te ce cuminte e cel mic”. Comparația adâncește războiul.

Dacă casa nu mai are aer

Psihoterapia pentru copii îi dă celui mare un spațiu care nu este al bebelușului. Scrieți-mi.